În aceasta luna, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Pangratie, episcopul Tavromeniei (Taormina), in Sicilia. Sf. Mucenic Pangratie, Episcopul Taorminei, s-a născut pe vremea când Mântuitorul Iisus Hristos trăia pe pământ. Părinţii lui Pangratie erau din Antiohia. Auzind despre Iisus Hristos, tatăl lui Pangratie l-a luat cu el pe fiul său şi au mers să-l vadă cu ochii lor pe Marele Învăţător în Ierusalim. Minunile şi învăţăturile sfinte ...
mai mult
„Păstoriţi turma lui Dumnezeu dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste, nu ca şi cum aţi fi stăpân peste Biserici, ci pildă făcându-vă turmei. Iar se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi“ (I Petru 5, 2-4)
Aceste îndemnuri, transmise episcopilor de Sfinţii Apostoli odinioară, ni se adresează şi nouă când suntem la începutul unei noi slujiri în Biserica Mântuitorului Hristos. Lucrând în Adevăr, pentru mântuirea sufletelor şi pentru zidirea Bisericii lui Dumnezeu, suntem încredinţaţi că „Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa Adevărului să vină“ (I Tmotei 2, 4). După cum ştim, adevărul este unul singur, şi acela este Hristos, căci El zice „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“.
La praznicul de astăzi, al Intrării Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, mulţimile care erau adunate se bucurau şi aclamau pe Domnul vieţii, Cel care, S-a adus pe sine jertfă Tatălui Ceresc prin întruparea, patimile şi moartea Sa pe Cruce, pentru noi oamenii.
Prin iubirea Sa, suferă Crucea, dar după puţin timp se preaslăveşte prin Învierea Sa, arătând că El este Dumnezeu-Omul. De aceea, sărbătoarea de astăzi priveşte taina Bisericii, căci, în această zi, noi, ca fii ai Bisericii lui Dumnezeu şi membri ai Trupului tainic al lui Hristos, intrăm împreună cu Hristos în Ierusalimul cel ceresc.
În drumul către această împărăţie, poporul lui Dumnezeu este condus de clerul bisericesc, fiecare slujind după chemarea sa.
Primul episcop al românilor, la nou-înfiinţata Episcopie a Australiei şi Noii Zeelande
Astăzi, ierarhii prezenţi au săvârşit Sf. Taină a Hirotoniei, prin care am fost ridicat la treapta arhieriei, pentru a merge, ca primul episcop al românilor, la nou-înfiinţata Episcopie a Australiei şi Noii Zeelande.
După cum cunoaştem, cei mai mulţi români s-au stabilit în Australia şi Noua Zeelandă, în secolul al XX-lea, înainte şi după cel de-al Doilea Război Mondial. Astăzi, locuiesc în Australia peste 90.000 de români, care sunt stabiliţi în marile metropole ale Australiei: Melbourne, Sydney, Perth, Adelaide, precum şi în Wellington, Christchurch din Noua Zeelandă, dar şi în alte zone de pe continentul australian. În aceste locuri au fost înfiinţate parohii ortodoxe româneşti, cum sunt cele de la: Melbourne - Parohia „Sf. Petru şi Pavel“ (1970); Sydney - Parohia „Sf. Maria“ (1979); Adelaide - Parohia „Sf. Nicolae“ (1972); Brisbane - Parohia „Sf. Dumitru“ (1984), şi Perth - Parohia „Sf. Treime“ (1982).
După 1990, au fost constituite şi alte parohii, atât în Australia, cât şi în Noua Zeelandă, precum: „Sf. Maria“ de la Christchurch, „Sf. Maria“ de la Wellington şi „Sf. Ignatie Teofanul“ din Auckland. Toate aceste parohii, în anul 2006, au fost constituite într-un vicariat ortodox român.
La propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod, în anul 2007, a ridicat această structură bisericească la rangul de episcopie.
În urma alegerii din data de 5 martie 2008, pentru a aduce la îndeplinire hotărârea Sfântului Sinod, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a acordat înalta binecuvântare pentru ca să aibă loc astăzi hirotonia smereniei mele în Catedrala patriarhală din Bucureşti.
Cu deplină cunoştinţă a tainelor mai presus de fire, legate de fiinţa mea, pe care le-a lucrat în chip tainic dumnezeiescul har, cu supunere şi recunoştinţă, cu smerenie şi bucurie împlinesc voia lui Dumnezeu.
Este şi voia exprimată de majoritatea covârşitoare a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în urma propunerii clerului şi reprezentanţilor credincioşilor din Episcopia Australiei şi Noii Zeelande, care îmi încredinţează ascultarea de a fi la înălţimea aşteptărilor şi speranţelor lor.
Înţelegere şi toleranţă într-o societate multiculturală
Sunt conştient că trebuie deschise multe drumuri, trebuie dinamizată activitatea misionar-pastorală prin propovăduirea Cuvântului şi prin transmiterea învăţăturii de credinţă creştin ortodoxă; totodată, este necesar să lucrăm împreună pentru păstrarea unităţii românilor de pe continentul Australiei şi din Noua Zeelandă, cât şi pentru propovăduirea adevărului creştin ortodox celor care nu cunosc lumina binefăcătoare a Învierii lui Hristos în sufletele lor.
Poporul australian este format din imigranţi de diferite etnii, care au culturi şi stiluri de viaţă diverse, însă, cu toate acestea, legea australiană acordă dreptul fiecărui grup etnic să se bucure de cultura şi tradiţiile proprii şi să-şi exercite liber religia sa.
Astfel, într-o societate multiculturală cum este cea din Australia şi Noua Zeelandă, se impune în acelaşi timp înţelegere şi toleranţă, precum şi stabilirea şi dezvoltarea legăturilor de dialog ecumenic cu celelalte Biserici creştine, confesiuni şi denominaţiuni religioase.
Aşa vom proceda şi noi, pentru că Biserica promovează unitatea creştinilor, cât şi convieţuirea paşnică, cu cei de alte religii; ea apreciază şi laudă activităţile creatoare ale omului.
Chemat să slujesc pentru fraţii români de acolo, cu respect, îmi îndrept simţămintele mele de părintească şi frăţească dragoste către preoţii şi credincioşii români care au început viaţa duhovnicească în această parte de lume, constituind comunităţile ortodoxe, slujind şi îmbogăţind prin slujire şi dăruire parohiile Episcopiei noastre din Australia şi Noua Zeelandă.
Cu acelaşi duh de dragoste în Hristos, îmbrăţişez părinteşte pe preoţii misionari de astăzi şi pe credincioşii noştri buni şi ascultători din parohiile româneşti ale Episcopiei, şi le transmit mesajul meu de bucurie, pace şi binecuvântare, înălţând rugăciuni pentru unitatea lor în Biserica Dumnezeului Celui viu. Cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu, Biserica îl conduce pe om spre vindecare şi mântuire. Ea este mama cea iubitoare, care îi aduce pe toţi în jurul ei. Sfântul Ignatie Teoforul arată că „acolo unde este episcopul este şi Biserica“ iar, după învăţătura Sfinţilor Părinţi, episcopul este stâlpul unităţii credincioşilor şi toţi împreună constituie Biserica lui Dumnezeu. Poporul nostru românesc din Australia şi Noua Zeelandă are nevoie de această unitate a Bisericii, cere şi aşteaptă de la Ea binefacerile şi slujirea Sa. Aşteaptă mesajul libertăţii şi dreptăţii în Hristos. Cere harul Sfântului Duh, siguranţa iertării păcatelor, cât şi prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lui. Pe toate acestea voi lupta să le transmit printr-o slujire jertfelnică.
Ca ierarh al Bisericii Ortodoxe, păstorind într-un secol al universalităţii, al noutăţii, şi al informaticii, înţeleg că tentaţiile sunt puternice, iar secularizarea se poate observa la tot pasul şi, de aceea, înţeleg responsabilitatea mea ca, împreună cu ierarhii Sfântului Sinod, să analizăm şi să găsim noi moduri de întâmpinare a realităţilor, pentru ca poporul lui Dumnezeu, în special tinerii, care trăiesc departe de ţara şi Biserica mamă, dar şi cei de acasă, să simtă că trăiesc într-o comunitate parohială, într-o familie creştină, care are la temelie adevărul evanghelic, în care credinţa şi iubirea se împletesc cu tradiţia şi cultura neamului nostru românesc.
„Rugăciuni pentru împlinirea lucrării apostolice la care am fost chemat“
La acest moment deosebit, peste toate acestea, doresc să aduc mulţumiri Bunului Dumnezeu, pentru toate binecuvântările pe care le-am primit în viaţa mea şi în special pentru ziua de astăzi, şi Îl rog să-mi ajute în această lucrare.
Mulţumesc din inimă Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care m-a chemat cu încredere şi cu părintească dragoste la această înaltă slujire bisericească. Crucea pe care o poartă, lucrând cu cinste, cu dragoste şi competenţă pentru Biserică şi neam, trebuie ridicată împreună cu Preafericirea Sa de către fiecare ierarh, preot şi diacon al Bisericii noastre, pentru a uşura povara grea care apasă pe umerii Întâistătătorului şi Părintelui nostru. Aşa voi face în lucrarea mea la eparhie, dar şi în cadrul lucrărilor Sfântului Sinod, astfel încât Biserica să fie totdeauna în fruntea rezolvării problemelor duhovniceşti şi comunitare, prin puterea Cuvântului.
Mulţumesc, de asemenea, Sfântului Sinod, Înaltpreasfinţiţilor şi Preasfinţiţilor ierarhi, care m-au ales ca Episcop al Episcopiei Australiei şi Noii Zeelande, şi îi asigur pe toţi că, în cadrul sobornicităţii, voi susţine unitatea Bisericii şi păstrarea sfintelor canoane şi a învăţăturii Sfinţilor Părinţi.
Le mulţumesc, de asemenea, părinţilor mei, care m-au născut şi m-au crescut, dascălilor, profesorilor, preoţilor şi duhovnicilor care m-au educat şi m-au povăţuit în timpul studiilor pe care le-am făcut, contribuind cu toţii la devenirea mea.
Pentru frumoasele cuvinte şi urări care mi-au fost adresate din partea domnului preşedinte al României şi a domnului prim-ministru al Guvernului României, prin reprezentanţii acestora, care au luat parte la acest eveniment deosebit din viaţa Bisericii noastre şi al meu personal, îmi exprim mulţumirea, dar şi speranţa că vom primi sprijinul necesar pentru susţinerea identităţii româneşti în rândul credincioşilor eparhiei noastre din Australia şi Noua Zeelandă. Este necesar să înfiinţăm pentru aceştia şi alte parohii, o mănăstire românească, un centru social pastoral, să organizăm şcolile duminicale pentru copii, în care să se predea limba română şi credinţa ortodoxă creştină. Pentru toate aceste proiecte, este nevoie de sprijin economic, pe care nădăjduim să-l primim, întrucât idealurile noastre sunt curate şi bune, iar slujirea la care sunt chemat întregeşte imaginea propriei mele Golgote, atâta timp cât aceasta se aseamănă mai degrabă cu Crucea cea îndurerată, decât cu un tron poleit cu aur.
Mulţumesc Înaltpreasfinţitului Nifon şi Preasfinţiţilor Episcopi, care au slujit astăzi la hirotonia mea, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh. Îi asigur de respectul şi dragostea mea, şi îi rog totodată să înalţe rugăciuni Domnului Dumnezeu pentru împlinirea lucrării apostolice la care am fost chemat.
Fraţi creştini,
Voi toţi aţi venit şi aţi participat cu prezenţa şi cu rugăciunile voastre la această mare sărbătoare a Bisericii noastre şi la această sărbătoare personală a mea, pentru care, vă mulţumesc. Iată, urcăm spre Ierusalim. Domnul cu ucenicii Săi, dar şi întreaga Biserică şi, în mod special, începând de astăzi şi eu, urmând paşilor Lui, încep o cale jertfelnică a conducerii Bisericii locale a românilor din Australia şi Noua Zeelandă, pentru a dobândi darul iertării, împăcării şi al sfinţeniei care izvorăsc din moartea pe Cruce a Domnului Iisus Hristos. El a intrat în Ierusalim ca să reverse peste toţi mireasma deosebită a mirului de mare preţ care sunt darurile Sfântului Duh în viaţa şi în sufletele noastre ale tuturor.
Astfel, îmbogăţiţi, să mergem împreună cu El spre patimile şi moartea Sa, ca să intrăm cu Domnul cel Înviat din morţi în Ierusalimul cel ceresc.
Amin!
Aceste îndemnuri, transmise episcopilor de Sfinţii Apostoli odinioară, ni se adresează şi nouă când suntem la începutul unei noi slujiri în Biserica Mântuitorului Hristos. Lucrând în Adevăr, pentru mântuirea sufletelor şi pentru zidirea Bisericii lui Dumnezeu, suntem încredinţaţi că „Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa Adevărului să vină“ (I Tmotei 2, 4). După cum ştim, adevărul este unul singur, şi acela este Hristos, căci El zice „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“.
La praznicul de astăzi, al Intrării Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, mulţimile care erau adunate se bucurau şi aclamau pe Domnul vieţii, Cel care, S-a adus pe sine jertfă Tatălui Ceresc prin întruparea, patimile şi moartea Sa pe Cruce, pentru noi oamenii.
Prin iubirea Sa, suferă Crucea, dar după puţin timp se preaslăveşte prin Învierea Sa, arătând că El este Dumnezeu-Omul. De aceea, sărbătoarea de astăzi priveşte taina Bisericii, căci, în această zi, noi, ca fii ai Bisericii lui Dumnezeu şi membri ai Trupului tainic al lui Hristos, intrăm împreună cu Hristos în Ierusalimul cel ceresc.
În drumul către această împărăţie, poporul lui Dumnezeu este condus de clerul bisericesc, fiecare slujind după chemarea sa.
Primul episcop al românilor, la nou-înfiinţata Episcopie a Australiei şi Noii Zeelande
Astăzi, ierarhii prezenţi au săvârşit Sf. Taină a Hirotoniei, prin care am fost ridicat la treapta arhieriei, pentru a merge, ca primul episcop al românilor, la nou-înfiinţata Episcopie a Australiei şi Noii Zeelande.
După cum cunoaştem, cei mai mulţi români s-au stabilit în Australia şi Noua Zeelandă, în secolul al XX-lea, înainte şi după cel de-al Doilea Război Mondial. Astăzi, locuiesc în Australia peste 90.000 de români, care sunt stabiliţi în marile metropole ale Australiei: Melbourne, Sydney, Perth, Adelaide, precum şi în Wellington, Christchurch din Noua Zeelandă, dar şi în alte zone de pe continentul australian. În aceste locuri au fost înfiinţate parohii ortodoxe româneşti, cum sunt cele de la: Melbourne - Parohia „Sf. Petru şi Pavel“ (1970); Sydney - Parohia „Sf. Maria“ (1979); Adelaide - Parohia „Sf. Nicolae“ (1972); Brisbane - Parohia „Sf. Dumitru“ (1984), şi Perth - Parohia „Sf. Treime“ (1982).
După 1990, au fost constituite şi alte parohii, atât în Australia, cât şi în Noua Zeelandă, precum: „Sf. Maria“ de la Christchurch, „Sf. Maria“ de la Wellington şi „Sf. Ignatie Teofanul“ din Auckland. Toate aceste parohii, în anul 2006, au fost constituite într-un vicariat ortodox român.
La propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod, în anul 2007, a ridicat această structură bisericească la rangul de episcopie.
În urma alegerii din data de 5 martie 2008, pentru a aduce la îndeplinire hotărârea Sfântului Sinod, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a acordat înalta binecuvântare pentru ca să aibă loc astăzi hirotonia smereniei mele în Catedrala patriarhală din Bucureşti.
Cu deplină cunoştinţă a tainelor mai presus de fire, legate de fiinţa mea, pe care le-a lucrat în chip tainic dumnezeiescul har, cu supunere şi recunoştinţă, cu smerenie şi bucurie împlinesc voia lui Dumnezeu.
Este şi voia exprimată de majoritatea covârşitoare a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în urma propunerii clerului şi reprezentanţilor credincioşilor din Episcopia Australiei şi Noii Zeelande, care îmi încredinţează ascultarea de a fi la înălţimea aşteptărilor şi speranţelor lor.
Înţelegere şi toleranţă într-o societate multiculturală
Sunt conştient că trebuie deschise multe drumuri, trebuie dinamizată activitatea misionar-pastorală prin propovăduirea Cuvântului şi prin transmiterea învăţăturii de credinţă creştin ortodoxă; totodată, este necesar să lucrăm împreună pentru păstrarea unităţii românilor de pe continentul Australiei şi din Noua Zeelandă, cât şi pentru propovăduirea adevărului creştin ortodox celor care nu cunosc lumina binefăcătoare a Învierii lui Hristos în sufletele lor.
Poporul australian este format din imigranţi de diferite etnii, care au culturi şi stiluri de viaţă diverse, însă, cu toate acestea, legea australiană acordă dreptul fiecărui grup etnic să se bucure de cultura şi tradiţiile proprii şi să-şi exercite liber religia sa.
Astfel, într-o societate multiculturală cum este cea din Australia şi Noua Zeelandă, se impune în acelaşi timp înţelegere şi toleranţă, precum şi stabilirea şi dezvoltarea legăturilor de dialog ecumenic cu celelalte Biserici creştine, confesiuni şi denominaţiuni religioase.
Aşa vom proceda şi noi, pentru că Biserica promovează unitatea creştinilor, cât şi convieţuirea paşnică, cu cei de alte religii; ea apreciază şi laudă activităţile creatoare ale omului.
Chemat să slujesc pentru fraţii români de acolo, cu respect, îmi îndrept simţămintele mele de părintească şi frăţească dragoste către preoţii şi credincioşii români care au început viaţa duhovnicească în această parte de lume, constituind comunităţile ortodoxe, slujind şi îmbogăţind prin slujire şi dăruire parohiile Episcopiei noastre din Australia şi Noua Zeelandă.
Cu acelaşi duh de dragoste în Hristos, îmbrăţişez părinteşte pe preoţii misionari de astăzi şi pe credincioşii noştri buni şi ascultători din parohiile româneşti ale Episcopiei, şi le transmit mesajul meu de bucurie, pace şi binecuvântare, înălţând rugăciuni pentru unitatea lor în Biserica Dumnezeului Celui viu. Cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu, Biserica îl conduce pe om spre vindecare şi mântuire. Ea este mama cea iubitoare, care îi aduce pe toţi în jurul ei. Sfântul Ignatie Teoforul arată că „acolo unde este episcopul este şi Biserica“ iar, după învăţătura Sfinţilor Părinţi, episcopul este stâlpul unităţii credincioşilor şi toţi împreună constituie Biserica lui Dumnezeu. Poporul nostru românesc din Australia şi Noua Zeelandă are nevoie de această unitate a Bisericii, cere şi aşteaptă de la Ea binefacerile şi slujirea Sa. Aşteaptă mesajul libertăţii şi dreptăţii în Hristos. Cere harul Sfântului Duh, siguranţa iertării păcatelor, cât şi prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lui. Pe toate acestea voi lupta să le transmit printr-o slujire jertfelnică.
Ca ierarh al Bisericii Ortodoxe, păstorind într-un secol al universalităţii, al noutăţii, şi al informaticii, înţeleg că tentaţiile sunt puternice, iar secularizarea se poate observa la tot pasul şi, de aceea, înţeleg responsabilitatea mea ca, împreună cu ierarhii Sfântului Sinod, să analizăm şi să găsim noi moduri de întâmpinare a realităţilor, pentru ca poporul lui Dumnezeu, în special tinerii, care trăiesc departe de ţara şi Biserica mamă, dar şi cei de acasă, să simtă că trăiesc într-o comunitate parohială, într-o familie creştină, care are la temelie adevărul evanghelic, în care credinţa şi iubirea se împletesc cu tradiţia şi cultura neamului nostru românesc.
„Rugăciuni pentru împlinirea lucrării apostolice la care am fost chemat“
La acest moment deosebit, peste toate acestea, doresc să aduc mulţumiri Bunului Dumnezeu, pentru toate binecuvântările pe care le-am primit în viaţa mea şi în special pentru ziua de astăzi, şi Îl rog să-mi ajute în această lucrare.
Mulţumesc din inimă Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care m-a chemat cu încredere şi cu părintească dragoste la această înaltă slujire bisericească. Crucea pe care o poartă, lucrând cu cinste, cu dragoste şi competenţă pentru Biserică şi neam, trebuie ridicată împreună cu Preafericirea Sa de către fiecare ierarh, preot şi diacon al Bisericii noastre, pentru a uşura povara grea care apasă pe umerii Întâistătătorului şi Părintelui nostru. Aşa voi face în lucrarea mea la eparhie, dar şi în cadrul lucrărilor Sfântului Sinod, astfel încât Biserica să fie totdeauna în fruntea rezolvării problemelor duhovniceşti şi comunitare, prin puterea Cuvântului.
Mulţumesc, de asemenea, Sfântului Sinod, Înaltpreasfinţiţilor şi Preasfinţiţilor ierarhi, care m-au ales ca Episcop al Episcopiei Australiei şi Noii Zeelande, şi îi asigur pe toţi că, în cadrul sobornicităţii, voi susţine unitatea Bisericii şi păstrarea sfintelor canoane şi a învăţăturii Sfinţilor Părinţi.
Le mulţumesc, de asemenea, părinţilor mei, care m-au născut şi m-au crescut, dascălilor, profesorilor, preoţilor şi duhovnicilor care m-au educat şi m-au povăţuit în timpul studiilor pe care le-am făcut, contribuind cu toţii la devenirea mea.
Pentru frumoasele cuvinte şi urări care mi-au fost adresate din partea domnului preşedinte al României şi a domnului prim-ministru al Guvernului României, prin reprezentanţii acestora, care au luat parte la acest eveniment deosebit din viaţa Bisericii noastre şi al meu personal, îmi exprim mulţumirea, dar şi speranţa că vom primi sprijinul necesar pentru susţinerea identităţii româneşti în rândul credincioşilor eparhiei noastre din Australia şi Noua Zeelandă. Este necesar să înfiinţăm pentru aceştia şi alte parohii, o mănăstire românească, un centru social pastoral, să organizăm şcolile duminicale pentru copii, în care să se predea limba română şi credinţa ortodoxă creştină. Pentru toate aceste proiecte, este nevoie de sprijin economic, pe care nădăjduim să-l primim, întrucât idealurile noastre sunt curate şi bune, iar slujirea la care sunt chemat întregeşte imaginea propriei mele Golgote, atâta timp cât aceasta se aseamănă mai degrabă cu Crucea cea îndurerată, decât cu un tron poleit cu aur.
Mulţumesc Înaltpreasfinţitului Nifon şi Preasfinţiţilor Episcopi, care au slujit astăzi la hirotonia mea, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh. Îi asigur de respectul şi dragostea mea, şi îi rog totodată să înalţe rugăciuni Domnului Dumnezeu pentru împlinirea lucrării apostolice la care am fost chemat.
Fraţi creştini,
Voi toţi aţi venit şi aţi participat cu prezenţa şi cu rugăciunile voastre la această mare sărbătoare a Bisericii noastre şi la această sărbătoare personală a mea, pentru care, vă mulţumesc. Iată, urcăm spre Ierusalim. Domnul cu ucenicii Săi, dar şi întreaga Biserică şi, în mod special, începând de astăzi şi eu, urmând paşilor Lui, încep o cale jertfelnică a conducerii Bisericii locale a românilor din Australia şi Noua Zeelandă, pentru a dobândi darul iertării, împăcării şi al sfinţeniei care izvorăsc din moartea pe Cruce a Domnului Iisus Hristos. El a intrat în Ierusalim ca să reverse peste toţi mireasma deosebită a mirului de mare preţ care sunt darurile Sfântului Duh în viaţa şi în sufletele noastre ale tuturor.
Astfel, îmbogăţiţi, să mergem împreună cu El spre patimile şi moartea Sa, ca să intrăm cu Domnul cel Înviat din morţi în Ierusalimul cel ceresc.
Amin!
Marţi, 22 Aprilie 2008
